Și dacă vă spun că la început nu era Do?

Auzim toată ziua Do, Re, Mi, Fa dar nu ne-am pus niciodată problema de unde au venit denumirile acestea.

Povestea începe undeva prin secolul XI, când un călugăr benedict de la mănăstirea Pomposa se gândește să dea nume sunetelor pentru a le putea organiza. Întâmplarea a făcut ca acest călugăr să se inspire dintr-un vechi imn bisericesc alcătuit din 7 versuri. Imnul arăta cam așa:

Ut quaeant laxis
Resonare fibris
Mira gestorum
Famuli tuorum
Solve polluti
Labii reatum
Sancte Ioannes

Traducerea ar fi:

„Ca supușii tăi să biruie
a cânta cu glasuri destinse
minunile faptelor tale,
înlătură  vina celor rele
de pe limbile noastre,
Sfinte Ioane”

Fiecare notă s-a format de la prima silabă a versului, cu excepția lui SI care a preluat inițialele Sfântului Ioan. De reținut că inițial era: Ut, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Ut. Nota Ut devine Do abia în secolul XVII datorită probabil muzicianului G.D. Doni, după prima silabă a numelui său.