Asemeni multor cuvinte din limba română, și termenul "carență" are origini latinești. De data aceasta vorbim despre un neologism, ajuns mai târziu în limba noastră, preluat din limba franceză (cf. carence). La origini, el provine de la un verb careo, carere care însemna "a fi lipsit de, a duce lipsă de". Acest verb a devenit substantiv: carentia (avea același sens cu carență de astăzi). Termenul este utilizat în mai multe domenii, cu precădere în cel al medicinei (ex. carența de calciu), dar poate fi întrebuințat și în domenii precum literatura de exemplu.
Îți recomandăm și...
Ultimele întrebări
URMĂREȘTE-NE!
Despre autor - Florin
Primul meu contact cu "Cum se scrie?" a fost în momentul în care citeam un articol interesant (era articolul despre „Abracadabra” postat de Mihai Zinculescu – cu aproximativ un an de zile în urmă). Părându-mi-se foarte interesant articolul, am început să cercetez întreg site-ul, citind articol după articol. Îmi plăcea foarte mult ceea ce făcea Mihai aici. Știam, desigur, și de aplicație (pare-mi-se că de la știri) și am zis că e ceva wow. Așa am ajuns să văd că pe atunci Mihai avea nevoie de colaboratori. Am îndrăznit și l-am rugat să îmi permită și mie să postez pe această pagină. Fiind și în domeniu și studiind la o facultate de litere, am considerat această ocupație perfectă pentru mine. Cercetând anumite probleme, am ajuns să cunosc și eu mult mai multe despre frumoasa și uneori încâlcita noastră limbă.
Cum este corect: tinta sau tanta?
Cum este corect: m-ai învățat sau
Cum este corect: numeral sau numerar?
Cum este corect: banii proprii sau banii
Cum este corect: zicand-ui sau zicandui?