Conjugarea verbului a înspița
Atenție! Acest verb nu există...
Mod INDICATIV:
prezent
eu înspițez
tu înspițezi
el/ea înspițează
noi înspițăm
voi înspițați
ei/ele înspițează
imperfect
eu înspițam
tu înspițai
el/ea înspița
noi înspițam
voi înspițați
ei/ele înspițau
mai mult ca perfect
eu înspițasem
tu înspițaseși
el/ea înspițase
noi înspițaserăm
voi înspițaserăți
ei/ele înspițaseră
perfect compus
eu am înspițat
tu ai înspițat
el/ea a înspițat
noi am înspițat
voi ați înspițat
ei/ele au înspițat
perfect simplu
eu înspițai
tu înspițași
el/ea înspiță
noi înspițarăm
voi înspițarăți
ei/ele înspițară
viitor
eu voi înspița
tu vei înspița
el/ea va înspița
noi vom înspița
voi veți înspița
ei/ele vor înspița
viitor anterior
eu voi fi înspițat
tu vei fi înspițat
el/ea vor fi înspițat
noi vom fi înspițat
voi veți fi înspițat
ei/ele vor fi înspițat
Mod CONJUNCTIV:
conjunctiv perfect
eu să fi înspițat
tu să fi înspițat
el/ea să fi înspițat
noi să fi înspițat
voi să fi înspițat
ei/ele să fi înspițat
conjunctiv prezent
eu (să) înspițez
tu (să) înspițezi
el/ea (să) înspițeze
noi (să) înspițăm
voi (să) înspițați
ei/ele (să) înspițeze
Mod CONDIȚIONAL:
condițional perfect
eu aș fi înspițat
tu ai fi înspițat
el/ea ar fi înspițat
noi am fi înspițat
voi ați fi înspițat
ei/ele ar fi înspițat
condițional prezent
eu aș înspița
tu ai înspița
el/ea ar înspița
noi am înspița
voi ați înspița
ei/ele ar înspița