Conjugarea verbului a înspica
Atenție! Acest verb nu există...
Mod INDICATIV:
prezent
-
-
el/ea înspică
-
-
ei/ele înspică
imperfect
-
-
el/ea înspica
-
-
ei/ele înspicau
mai mult ca perfect
-
-
el/ea înspicase
-
-
ei/ele înspicaseră
perfect compus
eu am înspicat
tu ai înspicat
el/ea a înspicat
noi am înspicat
voi ați înspicat
ei/ele au înspicat
perfect simplu
-
-
el/ea înspică
-
-
ei/ele înspicară
viitor
eu voi înspica
tu vei înspica
el/ea va înspica
noi vom înspica
voi veți înspica
ei/ele vor înspica
viitor anterior
eu voi fi înspicat
tu vei fi înspicat
el/ea vor fi înspicat
noi vom fi înspicat
voi veți fi înspicat
ei/ele vor fi înspicat
Mod CONJUNCTIV:
conjunctiv perfect
eu să fi înspicat
tu să fi înspicat
el/ea să fi înspicat
noi să fi înspicat
voi să fi înspicat
ei/ele să fi înspicat
conjunctiv prezent
-
-
el/ea (să) înspice
-
-
ei/ele (să) înspice
Mod CONDIȚIONAL:
condițional perfect
eu aș fi înspicat
tu ai fi înspicat
el/ea ar fi înspicat
noi am fi înspicat
voi ați fi înspicat
ei/ele ar fi înspicat
condițional prezent
eu aș înspica
tu ai înspica
el/ea ar înspica
noi am înspica
voi ați înspica
ei/ele ar înspica