Conjugarea verbului a însenina
Atenție! Acest verb nu există...
Mod INDICATIV:
prezent
eu însenin
tu însenini
el/ea însenină
noi înseninăm
voi înseninați
ei/ele însenină
imperfect
eu înseninam
tu înseninai
el/ea însenina
noi înseninam
voi înseninați
ei/ele înseninau
mai mult ca perfect
eu înseninasem
tu înseninaseși
el/ea înseninase
noi înseninaserăm
voi înseninaserăți
ei/ele înseninaseră
perfect compus
eu am înseninat
tu ai înseninat
el/ea a înseninat
noi am înseninat
voi ați înseninat
ei/ele au înseninat
perfect simplu
eu înseninai
tu înseninași
el/ea însenină
noi înseninarăm
voi înseninarăți
ei/ele înseninară
viitor
eu voi însenina
tu vei însenina
el/ea va însenina
noi vom însenina
voi veți însenina
ei/ele vor însenina
viitor anterior
eu voi fi înseninat
tu vei fi înseninat
el/ea vor fi înseninat
noi vom fi înseninat
voi veți fi înseninat
ei/ele vor fi înseninat
Mod CONJUNCTIV:
conjunctiv perfect
eu să fi înseninat
tu să fi înseninat
el/ea să fi înseninat
noi să fi înseninat
voi să fi înseninat
ei/ele să fi înseninat
conjunctiv prezent
eu (să) însenin
tu (să) însenini
el/ea (să) însenine
noi (să) înseninăm
voi (să) înseninați
ei/ele (să) însenine
Mod CONDIȚIONAL:
condițional perfect
eu aș fi înseninat
tu ai fi înseninat
el/ea ar fi înseninat
noi am fi înseninat
voi ați fi înseninat
ei/ele ar fi înseninat
condițional prezent
eu aș însenina
tu ai însenina
el/ea ar însenina
noi am însenina
voi ați însenina
ei/ele ar însenina