Adjectivul „optim” este unul destul de utilizat, cu precădere în limbajul formal. De ce nu este corect totuși să îi atribuim grade de comparație? La fel ca alte adjective păstrate în limba română(suprem, extrem etc.), la origine, acest adjectiv este deja o formă de superlativ a adjectivului bun. În latină:
„bonus”= bun
„melior”= mai bun
„optimus”= cel mai bun/foarte bun
Prin urmare, ar fi greșit să îi mai punem o dată grad de comparație: „mai optim”, „mai puțin optim”, „cel mai optim”, „cel mai puțin optim”, „foarte optim”, „tare optim”, „extraordinar de optim” ș.a.m.d. . Deoarece, forma păstrată are deja gradul de comparație superlativ relativ/absolut (în latină e aceeași formă pentru ambele) de superioritate, adjectivul „optim” nu cunoaște grad de comparație în limba română.
Prin urmare:
„condiții optime” și nu „condiții foarte optime”
„situație optimă” și nu „situația cea mai optimă”
„circumstanțe optime” și nu „circumstanțe mai optime”
ș.a.m.d.
cum este corect: s-o odihneasca sau sa o
Nevoie sau nevoe
Cum este corect: culoare albă sau alb?
FACTURIILE SAU FACTURILE
Cum este corect: spune, zii?