Moneda și legătura ei cu divinul

Nu întâmplător am ales să discut astăzi despre un subiect atât de interesant. Acest cuvânt  „monedă”, atât de utilizat astăzi are o istorie foarte interesantă. Cum ați reacționa  dacă v-aș spune că la bază, verbul de la care s-a dezvoltat din limba latină era sinonim cu „a sfătui”? Ei bine, inițial așa era: verbul moneo,ere  însemna  „a sfătui”, „a reaminti cuiva ceva”, eventual „a învăța pe cineva ceva”. Povestea cuvântului  „monedă” începe odată cu iscarea unui atac surpriză la Roma. Galii pregăteau un atac pe care nu l-ar fi bănuit nimeni și care avea să ducă la un dezastru total neașteptat. Singurele făpturi care au realizat invazia galică au fost gâștele din cetate care imediat ce au sesizat prezența lor, au făcut un zgomot care a atras atenția zeiței protectoare a Romei : Iunona . După ce aceasta a anunțat atacul și a salvat cetatea, a fost supranumită  „cea ce a dat vestea bună” / „sfătuitoarea” adică Moneta. După o perioadă, după ce administrația publică s-a dezvoltat și a început să utilizeze finanțe, romanii  au început să bată monedă. „Monedă”  în latină era omonim cu „sfătuitoare” adică moneta și asta se datora simplului fapt că atelierul de bătut monedă era chiar templul zeiței Iuno supranumită  Moneta.  Astfel, din punct de vedere etimologic, monedă = sfătuitoare, ceea ce aparent, fără a înțelege contextul mitistoric, pare un nonsens.  Cu toate acestea, cuvântul a ajuns în limba română ceva mai târziu, prin intermediul limbilor neolatine occidentale ( franceza,italiana). De la același etimon s-a dezvoltat și termenul de „monitor”  tradus etimologic prin „ cel ce ajută” , „cel ce sfătuiește”, termen foarte vehiculat astăzi, atât prin sensul etimologic, cât și prin cel utilizat în media  „aparat de redare a semnalului video”. Cine s-ar fi gândit că la bază cuvintele „monedă” și „monitor” pornesc de la același cuvânt „a sfătui” care aparent nu pare să aibă nicio legătură cu sensul folosit astăzi?