"Mi" sau "mi-i"

Cratima, bunul nostru prieten din gramatică, ne face adesea probleme în ceea ce priveşte scrierea corectă. Am ales un caz destul de cunoscut în exprimarea de zi cu zi a voritorilor de limbă română. Când zicem că nu ne simţim bine, vom spune că ne este rău: "Mi-i rău" şi nu "mi rău". De ce? Ei bine, în primul rând, expresia la infinitiv este "a(-i) fi rău". În al doilea rând, în construcţia "mi-i" există un pronume personal, formă neaccentuată "mi-" cu funcţie de Complement Indirect (cui îi este rău?), al doilea "-i" fiind formă a verbului "a fi". Altfel spus: "Mie îmi este rău".  Forma standard a acestui tip de formulare este "Mi-e rău", dar forma cu "i" este de asemenea corectă fiind pertinentă din punct de vedere gramatical. Prin urmare, o formulă de tipul "mi rău" este incompletă, lipsind elementul de bază al unei propoziţii (Predicatul).

O altă situaţie poate fi atunci când "i"-ul poziţionat după cratimă este un pronume personal de persoana a III-a masculin, plural : "Mi-i aduci mâine". Al doilea "i" va avea funcţie de Complement Direct (Este obligatorie prezenţa predicatului). "Mi" fără cratimă poate exista independent doar în construcţii in care poate fi înlocuit cu forma accentuată a aceluiaşi pronume "mie". De exemplu: "Mi se face greaţă de la atâta fum."

Atenţie la "mii" scris cu doi "i" fără cratimă. Acesta nu poate fi pronume, ci doar substantiv, reprezentând pluralul substantivului "mie".De exemplu: "Câştigă două mii pe lună"

Prin urmare:

Corect: "Mi-i rău" sau "Mi-e rău" sau "Îmi este rău" sau "Mie îmi este rău"

Greşit: "Mi rău" sau "Mii rău"