Este OK să știm totuși de unde vine „OK”

  „OK” este probabil unui dintre cele mai vehiculate cuvinte, utilizat inițial în vocabularul anglo-american, dar care a devenit unul de uz de-a dreptul internațional. Mai întâi haideți să vedem care este semnificația acestui cuvânt. Ei bine, explicația este simplă: cuvântul este un adjectiv/adverb și poate fi tradus în funcție de context prin: „convenabil”, „în regulă”, „acceptabil”,  „corect”, „bun”, „mediocru”. La o simplă căutare pe motorul de căutare Google, cuvântului „OK” i se găsesc aproximativ 2.250.000.000 de rezultate ceea ce în mod cert poate confirma  frecvența lui. Originea abrevierii OK este, după cum spun majoritatea surselor, americană și nu britanică.

• O teorie răspândită este cea a războiului de secesiune al Americii în care nordicii s-au luptat cu sudicii din 1861 până la 1865, adică pe o perioadă de 4 ani (se pare că numărul morților este  de 1.000.000 cu aproximație). Nordicii obișnuiau să facă un inventar al celor căzuți pe câmpul de luptă , notându-i pe tăblițe : „100 kills”, „200 kills”,  n „kills” etc. Spre sfârșitul conflictului, au existat și zile mai fericite pentru nordici în care tăblițele înregistrau „o kills” adică  „OK”. Astfel, apariția tăblițelor „OK” a ajuns un prilej de bucurie pentru soldații americani . Prin extensie semantică, expresia pare să fi primit un sens mai larg și să nu se mai limiteze la a marca lipsa decedaților căzuți în luptă, ci să marcheze o oarecare altă circumstanță fastă.

 

• O altă teorie susține că „OK” ar fi o abreviere mai degrabă cu caracter parodic/sarcastic și ar avea ca „etimon” expresia „oll correct” (all correct). Apariția acestui cuvânt, scris cu „O” și nu cu „A” pare să facă trimitere la defectele de exprimare ale unor oameni politici ai SUA secolului XIX.

  Probabil forma foarte accesibilă a făcut ca această abreviere să  „cucerească” de-a dreptul întreg mapamondul mai ales prin rețelele de socializare (Facebook , Twitter etc.)  dar și prin conversații interpersonale directe. Nu este indicată totuși folosirea acestui lexem într-un mediu formal, ci mai degrabă în relațiile informale dintre oricare doi indivizi din grupuri similare și nu numai.