Despre "p", "b", "s" și "z" în limba română

publicat acum 1 lună de
Despre

Regula e simplă: 

Înainte de "p" punem "s", iar înainte de "b" punem "z". De exemplu: "izbândă" și nu "isbândă", "a izbi" și nu "a isbi", "a zbura" și nu "a sbura" (excepție facem pentru revista Sburătorul - E. Lovinescu), în sfârșit "ispită", nicidecum "izpită", "ispravă" și nu "izpravă".

Explicația: din punct de vedere fonetic "p" este o bilabială nesonantă surdă, iar "b" o bilabială nesonantă sonoră. Întrucât "s" este o siflantă nesonantă surdă, iar "z" o siflantă nesonantă sonoră, pentru facilitatea pronunției nesonantele surde vor succeda nesonante surde, iar cele sonore idem. 

Prin urmare: [SP] și  [ZB]. Acesta este comportamentul standard. Cu toate acestea, există posibilitatea de a întâlni forme de tipul [SB] la unele cuvinte mai vechi. Dacă găsiți astfel de mostre, puteți să le postați în comentarii să le vedem și noi.


Cuvinte cheie:

URMĂREȘTE-NE!

Despre autor - Florin

Florin Gherheș

Primul meu contact cu "Cum se scrie?" a fost în momentul în care citeam un articol interesant (era articolul despre „Abracadabra” postat de Mihai Zinculescu – cu aproximativ un an de zile în urmă). Părându-mi-se foarte interesant articolul, am început să cercetez întreg site-ul, citind articol după articol. Îmi plăcea foarte mult ceea ce făcea Mihai aici. Știam, desigur, și de aplicație (pare-mi-se că de la știri) și am zis că e ceva wow. Așa am ajuns să văd că pe atunci Mihai avea nevoie de colaboratori. Am îndrăznit și l-am rugat să îmi permită și mie să postez pe această pagină. Fiind și în domeniu și studiind la o facultate de litere, am considerat această ocupație perfectă pentru mine. Cercetând anumite probleme, am ajuns să cunosc și eu mult mai multe despre frumoasa și uneori încâlcita noastră limbă.

Distribuie pe Facebook
Google+