Conjugarea verbului a învoința
Atenție! Acest verb nu există...
Mod INDICATIV:
prezent
eu învoințez
tu învoințezi
el/ea învoințează
noi învoințăm
voi învoințați
ei/ele învoințează
imperfect
eu învoințam
tu învoințai
el/ea învoința
noi învoințam
voi învoințați
ei/ele învoințau
mai mult ca perfect
eu învoințasem
tu învoințaseși
el/ea învoințase
noi învoințaserăm
voi învoințaserăți
ei/ele învoințaseră
perfect compus
eu am învoințat
tu ai învoințat
el/ea a învoințat
noi am învoințat
voi ați învoințat
ei/ele au învoințat
perfect simplu
eu învoințai
tu învoințași
el/ea învoință
noi învoințarăm
voi învoințarăți
ei/ele învoințară
viitor
eu voi învoința
tu vei învoința
el/ea va învoința
noi vom învoința
voi veți învoința
ei/ele vor învoința
viitor anterior
eu voi fi învoințat
tu vei fi învoințat
el/ea vor fi învoințat
noi vom fi învoințat
voi veți fi învoințat
ei/ele vor fi învoințat
Mod CONJUNCTIV:
conjunctiv perfect
eu să fi învoințat
tu să fi învoințat
el/ea să fi învoințat
noi să fi învoințat
voi să fi învoințat
ei/ele să fi învoințat
conjunctiv prezent
eu (să) învoințez
tu (să) învoințezi
el/ea (să) învoințeze
noi (să) învoințăm
voi (să) învoințați
ei/ele (să) învoințeze
Mod CONDIȚIONAL:
condițional perfect
eu aș fi învoințat
tu ai fi învoințat
el/ea ar fi învoințat
noi am fi învoințat
voi ați fi învoințat
ei/ele ar fi învoințat
condițional prezent
eu aș învoința
tu ai învoința
el/ea ar învoința
noi am învoința
voi ați învoința
ei/ele ar învoința