Conjugarea verbului a cufuri
Atenție! Acest verb nu există...
Mod INDICATIV:
prezent
eu cufuresc
tu cufurești
el/ea cufurește
noi cufurim
voi cufuriți
ei/ele cufuresc
imperfect
eu cufuream
tu cufureai
el/ea cufurea
noi cufuream
voi cufureați
ei/ele cufureau
mai mult ca perfect
eu cufurisem
tu cufuriseși
el/ea cufurise
noi cufuriserăm
voi cufuriserăți
ei/ele cufuriseră
perfect compus
eu am cufurit
tu ai cufurit
el/ea a cufurit
noi am cufurit
voi ați cufurit
ei/ele au cufurit
perfect simplu
eu cufurii
tu cufuriși
el/ea cufuri
noi cufurirăm
voi cufurirăți
ei/ele cufuriră
viitor
eu voi cufuri
tu vei cufuri
el/ea va cufuri
noi vom cufuri
voi veți cufuri
ei/ele vor cufuri
viitor anterior
eu voi fi cufurit
tu vei fi cufurit
el/ea vor fi cufurit
noi vom fi cufurit
voi veți fi cufurit
ei/ele vor fi cufurit
Mod CONJUNCTIV:
conjunctiv perfect
eu să fi cufurit
tu să fi cufurit
el/ea să fi cufurit
noi să fi cufurit
voi să fi cufurit
ei/ele să fi cufurit
conjunctiv prezent
eu (să) cufuresc
tu (să) cufurești
el/ea (să) cufurească
noi (să) cufurim
voi (să) cufuriți
ei/ele (să) cufurească
Mod CONDIȚIONAL:
condițional perfect
eu aș fi cufurit
tu ai fi cufurit
el/ea ar fi cufurit
noi am fi cufurit
voi ați fi cufurit
ei/ele ar fi cufurit
condițional prezent
eu aș cufuri
tu ai cufuri
el/ea ar cufuri
noi am cufuri
voi ați cufuri
ei/ele ar cufuri