Cioclu challenge

.. articol preluat de pe pagina de Facebook a profesorului meu de Limba Romana, dl. Mirea Gabriel ..

---

O colegă în cancelarie mi-a spus că are o întâmplare specială pentru profii de română. Am luat poziţia ascultătorului fidel, aşa, mai apăsat pe spătar cu spatele, cu umerii destinşi şi mă aşteptam la o întâmplare lungă cât o pauză. - Măi, am fost în tramvai la prânz şi cu 2 staţii înainte de şcoală s-au urcat 2 tinerele, ia aşa, spre clasa a 9-a, a 10-a. Vorbeau tare în tramvai, ziceai că nu-i nimeni pe-acolo. Nu le am ca eleve, dar cumva aduceau a liceul nostru. Dar poate că nu sunt. Ei bine, spuneau cât le ţineau bojocii de aventurile lor pe Facebook. Cât au zis ce şi cum s-au pozat, nu m-a interesat, dar când au început să se laude că au un blog de cuvinte pe Face…, am ciulit urechea. Au ajuns să spună că pentru azi cuvântul de provocare era cioclu. Şi ele trebuiau să-şi dea seama cam ce ar însemna. Au dat din colţ în colţ şi, până ce au coborât, au ajuns la concluzia că ar însemna o unealtă de zidărie. Iei nişte ciment pe un cioclu şi dai pe pereţi. Confundau cuvântul cu unealta numită şpaclu. Profesoara spera că astfel de „învăţate” să nu mai existe pe la noi. I-am spus că preiau pasa şi o s-o dezvolt. Şi să vedeţi ce a ieşit. M-am dus la niscaiva tineri din ciclul inferior de liceu şi după ce le-am zis păţania iniţială, i-am îndemnat astfel: - Spuneţi voi ce înseamnă cioclu? Trebuie să ştiţi… - Păi, de fapt, nu prea ştim nici noi… - Atunci, înainte de toate vă rog să nu folosiţi mobilele. Strică tot jocul. Haideţi să-mi spuneţi cam ce credeţi că ar însemna… Întrucâtva am vrut să recreez atmosfera din tramvai şi atitudinea leneşă a celor 2 fete de acolo care ar fi putut cu un simplu search pe DEX online să afle ce şi cum e cu acest cuvânt. În fine, tinerii încep să dea răspunsuri cam ce credeau ei că înseamnă cuvântul cu pricina, de altfel scos complet din uz din limbul lor normal: - Eu cred că este o unealtă de grădină. Un cioclu e un fel de sapă sau o greblă sau… ştiu, un târnăcop. - Aiurea, interveni altul, cioclul e o oală… - Ce fel de oală? - Cu presiune. - Vorbiţi prostii, nu vedeţi că sună a un fel de mâncare? À la cioclu… - Nep, mai degrabă e o ciocolată. Sună foarte bine… Ciocolata Cioclu. - Cum să fie aşa ceva! Este un colţ de cameră. - Şi care anume? - Hm, cred că e colțul întunecat. - Mă rog, întrerupse altul, eu zic că e un fel de şurub. Unul mai mare, un cioclu pe care-l deşurubezi cu o şurubelniţă în cruce. - Ce vorbeşti, e tot ceva tehnic, dar o unitate de măsură. De exemplu, cred că un pix ar putea fi văzut ca având zece ciocli dimensiune. - Ce unitate, taică. Este un animal sălbatic. Cioclul cred că este un mamifer din Australia, înzestrat cu marsupiu. - Ba nu, vine de la cuvântul cioc. Est un diminutiv: cioc dă cioclu alături de cioculeţ. Poate că e un cioc mai mare. După ce am trecut de la încântare la saturaţie în faţa atâtor bazaconii spuse de tinerii habarnişti, fiecare fiind convins că a nimerit adevăratul sens, îi lămuresc că e omul care ne conduce la groapă pe ultimul drum. Şi că vine din bulgarul čocla. În mod bizar, cuvântul este des folosit în ziaristică, chiar ieri, 25 mai 2015, a apărut o ştire pe Ziare.ro cu titlul Cioclii unei sinucideri cu rating. Au fost acolo niscaiva negociatori care n-au reuşit de fapt nimic, sinuciderea a avut loc după treizeci şi ceva de ore. Cei care veniseră pentru a convinge pe cineva de valoarea vieţii se dovediseră involuntar angajaţi de la pompe funebre. Dar să vedem câteva aspecte despre acest cuvânt. În Dicţionarul limbii române al Academiei Române din 1949, cioclii erau cei care îi transportau pe ciumaţi la groapă, probabil erau fiinţe care se îmbolnăviseră de această boală grozavă, dar se vindecaseră şi deveniseră imuni. Azi sunt cei care însoţesc dricul, iar în sens restrâns, se pare că în zona Moldovei, cuvântul are şi înţelesul de gropar. Interesant că acest dicționar consemnează şi alte sensuri care nu apar în DEX online. Astfel aflăm că, figurativ, cioclu poate însemna şi un om rău, hain şi fără îndurare. Un om nemilos. Sau un slujbaș profund corupt, aşa un fel de Vanghelie care vămuia orice mişca în sectorul său cu 20%. Oare de ce n-a primit acel primar porecla Vanghelie 20? În zona Bistriţei, cuvântul este cunoscut şi cu sensul de bărbat mic de înălţime. Familia sa lexicală nu e bogată, există diminutivul cioclaş, învechit deja la jumătatea secolului XX, prin care se înţelegea un încasator de impozite de la ţară, dar şi verbul a ciocli, care însemna a căra morţi. Există, deşi cu un alt sens, care nu aparţine acestei familii lexicale pasărea ciocluţ, o variantă regională pentru ciocârlan. Tot un cuvânt specializat semantic, dar cu rădăcină comună ar putea fi şi cioaclă. Acesta însemna atât o prăjină pentru tras trupurile celor ciumaţi, dar şi căruţul/ vehicul pentru transportul morţilor. Năsălie, spus altfel. Iar la sfârşit constat că există ca diminutiv comun şi pentru cioclu şi pentru cioaclă, forma cioclaş (vezi şi înainte) care era în București un pomanagiu care se ţinea după înmormântări, poate va primi şi el ceva. De aceia care vin în faţa cimitirului ori a bisericii cu Dă şi miiieee!