Câte ceva despre Slavici. Tu știai asta?

Ioan Slavici este, cu siguranță, un nume cât se poate de sonor în ceea ce înseamnă astăzi literatură și cultură românească. Nu este de mirare, deci, că dumnealui face parte din ceea ce noi numim “canon” și stă în lista acelor autori care intră în programa de Bacalaureat. Vom încerca să expunem astăzi câteva fapte poate mai puțin știute despre clasicul scriitor: câteva aspecte peste care, fie se trece cu vederea din motive de economie de timp, fie sunt ignorate pe de-a-ntregul întrucât par a nu îngloba informație necesară; eronat. Pentru a îl înțelege câtuși de puțin în deplinătatea lui, o trecere în revistă a câtorva fapte este vitală pentru noi.

După cum aprecia criticul George Călinescu, Slavici a fost un excelent „instrument de observaţie” a mediului rural. Scriitorul lăsa „floricelele” scriitoriceşti deoparte şi prefera să se concentreze exclusiv pe o cât mai bună prezentare a moravurilor, a comportamentului uman în funcţie de clasă socială şi avea o adevărată obsesie de a descrie cât mai bine, cât mai minuţios, detalii ale ţinutei eroilor săi, dar şi ale aspectului satului.

Astfel, elevii s-au îndreptat spre Slavici pentru că scriitorul a dat naştere unor opere care, deşi profunde, sunt uşor de înţeles. Este şi motivul pentru care Ioan Slavici este prezent şi în programa elevilor din clasele V-VIII.

În gimnaziu, se studiază „Popa Tanda”, o altă scriere „didacticistă, moralizatoare”, trăsătură definitorie pentru nuvelele lui Slavici, dar şi pentru mare parte din întreaga sa operă, după cum ne arată profesoara Nicoleta Racoviţă, cadru didactic la liceul din Panciu care poartă chiar numele scriitorului, „Ioan Slavici”.

Programa de liceu ar putea include şi alte opere ale lui Slavici, spune profesoara Racoviţă. „Dar tot nuvele, Ioan Slavici s-a impus ca nuvelist. „Budulea Taichii”, de exemplu, este o operă care s-ar încadra perfect în programa de liceu”, opinează profesoara.

Slavici a susţinut, alături de regele Carol I, neutralitatea României. Slavici nuanţa însă această neutralitate, susţinând că, în cazul unei iminente victorii ruseşti, România ar trebui să considere drept oportună intrarea în război de partea Puterilor Centrale. Anul 1916 avea să marcheze intrarea României în război, dar de partea Antantei. Slavici a fost imediat arestat şi întemniţat la fortul Domneşti. Manuscrisele i-au fost confiscate, iar un întreg roman, „Musculiţa”, a fost pierdut pentru totdeauna. A fost eliberat la 28 septembrie, deoarece ancheta nu a evidenţiat „nimic compromiţător”. Consecvent în opinii, a continuat să critice panslavismul, iar regele Ferdinand I a fost criticat că ar avea drept sfătuitori „minciuna, clevetirea şi prostia”.

Slavici a scris 3 comedii, 2 drame istorice, 13 nuvele, 6 romane, 3 lucrări de memorii, dar şi 19 poveşti pentru copii. Pe lângă romanul „Musculiţa”, pierdut la arestarea sa din 1916, neştiută e şi soarta unei nuvele. La vârsta de 71 de ani, revista Viaţa românească i-a plătit autorului o mie de lei pentru o nuvelă care nu a mai apărut niciodată.

Ultimul său roman, „Din păcat în păcat”, a rămas needitat.

Sursa: http://greatnews.ro/