Când scriem cu î din i și când cu â din a?

Pe scurt, regula zice că „â” se folosește în interiorul cuvintelor, iar „î” se folosește la început și la sfârșit. De exemplu: „început”, „a urî”, „a hotărî”, „hotărât”, „mergând”, etc. Bineînțeles că întâmpinăm și o excepție. În Monitorul Oficial Nr. 59, din 22 martie 1993, sunt publicate, în anexă, Regulile „Sextil Pușcariu" pentru scrierea literelor „â" și "î":

Literele â și î corespund aceluiași sunet, întrebuințându-se după următoarele reguli: a) î se scrie întotdeauna la începutul și la sfârșitul nemijlocit al cuvântului: îl îmbrățișez, împărat, înger, își, îți, amărî, coborî, hotărî, târî, urî, etc. b) tot cu î scriem și în corpul cuvintelor, când, prin compunere, î de la mijlocul cuvintelor ajunge medial: neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat, preaînălțat, preaîntâmpinat. Vom scrie într-însul, dar dânsul; c) în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, când, făcând, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt.