"A fi" sau "a nu fi"?

A fi și probleme pe care le ridică acest verb.

În primul rând, important este să ne amintim că limba ne servește atât pe plan social, dar, mai ales, cultural. Prima impresie poate stabili relațiile noastre cu oamenii, și, de ce nu, imaginea noastră în viziunea cuiva. Așadar, a fi sau a nu fi. Asta este marea întrebare, zicea Shakespeare. Ei bine, când scriem a fi cu un singur i și când scriem a fi cu doi de i, adica fii. Aceasta se pare că a devenit o altă mare întrebare pentru vorbitorii de limbă română. Putem să ne numim și noi shakespearieni?!

Domnii profesori de limba româna ne-au învățat de mici că scriem fii cu doi de i când ne adresăm la următoarele moduri:

* Conjunctiv prezent (afirmativ, negativ). Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii rău.

* Imperativ afirmativ. Fii cuminte!

*Viitorul format de la conjunctiv (afirmativ). O să fii cuminte.

*Viitorul format de la conjunctiv (negativ). Nu o să fii rău.

În aceste cazuri, se scrie cu doi de i. Ei bine, mulți fac confuzia de a scrie a fi la imperativ negativ cu un singur i deoarece este o propoziție negativă. FALS! Nu se scrie a fi cu un singur i când avem la imperativ negativ pentru că propoziția e negativă. Se scrie cu un singur i pentru că e la imperativ negativ. Nu fi rău! Se scrie la imperativ negativ persoana a II-a sg cu un singur i deoarece se ia de la forma de infinitiv, adica a fi. Ca prin urmare, dacă am o propoziție negativă, nu cade un i. Întrucât, dacă spunem, tu nu cânți, nu devine tu nu cânț.

În restul cazurilor, se scrie a fi cu un singur i.

Fii deștept! Alătura-te echipei!. Nu fi analfabet!