Și dacă vă spun că la început nu era Do?

Și dacă vă spun că la început nu era Do?

Auzim toată ziua Do, Re, Mi, Fa dar nu ne-am pus niciodată problema de unde au venit denumirile acestea.

Povestea începe undeva prin secolul XI, când un călugăr benedict de la mănăstirea Pomposa se gândește să dea nume sunetelor pentru a le putea organiza. Întâmplarea a făcut ca acest călugăr să se inspire dintr-un vechi imn bisericesc alcătuit din 7 versuri. Imnul arăta cam așa:

Ut quaeant laxis
Resonare fibris
Mira gestorum
Famuli tuorum
Solve polluti
Labii reatum
Sancte Ioannes

Traducerea ar fi:

„Ca supușii tăi să biruie
a cânta cu glasuri destinse
minunile faptelor tale,
înlătură  vina celor rele
de pe limbile noastre,
Sfinte Ioane”

Fiecare notă s-a format de la prima silabă a versului, cu excepția lui SI care a preluat inițialele Sfântului Ioan. De reținut că inițial era: Ut, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Ut. Nota Ut devine Do abia în secolul XVII datorită probabil muzicianului G.D. Doni, după prima silabă a numelui său.

URMĂREȘTE-NE!

Despre autor - Florin

Florin Gherheș

Primul meu contact cu "Cum se scrie?" a fost în momentul în care citeam un articol interesant (era articolul despre „Abracadabra” postat de Mihai Zinculescu – cu aproximativ un an de zile în urmă). Părându-mi-se foarte interesant articolul, am început să cercetez întreg site-ul, citind articol după articol. Îmi plăcea foarte mult ceea ce făcea Mihai aici. Știam, desigur, și de aplicație (pare-mi-se că de la știri) și am zis că e ceva wow. Așa am ajuns să văd că pe atunci Mihai avea nevoie de colaboratori. Am îndrăznit și l-am rugat să îmi permită și mie să postez pe această pagină. Fiind și în domeniu și studiind la o facultate de litere, am considerat această ocupație perfectă pentru mine. Cercetând anumite probleme, am ajuns să cunosc și eu mult mai multe despre frumoasa și uneori încâlcita noastră limbă.

Distribuie pe Facebook
Google+