Întrebări și răspunsuri
întreabă:

Chiar dacă vorbim toți aceeași limbă pe tot teritoriul României, se observă o diferență de la regiune la regiune. Cum clasificăm dialectele limbii române?

Trebuie să fii autentificat pentru a raspunde!

Autentifică-te  sau   Creează-ți cont
Răspunsuri

Florin Gherheș raspunde:
acum 1 an
În ceea ce privește limba română, aceasta este împărțită în patru dialecte: dacoromân, istroromân, meglenoromân și aromân. Cel dintâi amintit reprezintă limba literară pe care o vorbim cu toții( cu toate subdiviziunile sale), celelalte ne mai fiind vorbite decât de un număr restrâns de oameni. Ele sunt utilizate în afara țării în regiuni din Croația, Macedonia, Bulgaria și Grecia și sunt „pe cale de dispariție”. Diferențele de limbă de la o regiune a țării la alta se fac, nu datorită dialectelor distincte, ci a subdialectelor. Dacoromâna fiind vorbită pe tot spațiul carpato-danubiano-pontic, ea este divizată în mai multe ramuri: subdialectul muntean, oltenesc, bănățean, moldovenesc și graiurile transilvănene. Acestea la rândul lor pot să difere chiar de la un sat la altul, asta datorită ocupațiilor diferite pe care le aveau românii de-a lungul timpului.Fiecare subdialect este compus din mai multe graiuri, așa cum fiecare dialect este compus din mai multe subdialecte. Sper că ți-am fost de ajutor!
Agamiță Dandanache raspunde:
acum 12 luni
Clasificarea unei limbi în dialecte este o operație care se poate face numai convențional. Ca urmare, rezultatul clasificării depinde de criteriile pe care le alegem. Însăși definiția dialectului este convențională și în bună parte arbitrară, motiv pentru care lingviștii, mai ales cei de azi, se feresc să facă afirmații de genul „aromâna e un dialect al limbii române” sau „aromâna e o limbă separată de limba română”. La urma urmei, și dacă spunem că e limbă, și dacă spunem că e dialect, pe de o parte afirmația noastră nu reprezintă cunoaștere, iar pe de alta e lipsită de consecințe. Astfel e inutil să faci clasificarea.

La fel stau lucrurile și cu dialectele sau graiurile vorbite în arealul limbii române. În funcție de ce criterii alegem există doar două graiuri (nordic și sudic) sau vreo 20 (adică o mulțime de diviziuni ale celor două anterioare). În general se acceptă că există graiul muntenesc, în interiorul căruia adesea se distinge graiul oltenesc, iar în partea de nord avem graiul moldovenesc, graiul bănățean și o grupă de graiuri ardelene între care care uneori se individualizează graiurile maramureșean, oșean și crișean. dar, repet, împărțirea se face convențional și arbitrar.

Criteriile de care vorbeam sînt de regulă fonetice, mai rar morfologice, și aproape niciodată lexicale. Deci faptul că moldovenii spun „cucuruz” în loc de „porumb” nu înseamnă automat că vorbesc alt grai, dar faptul că pronunță „cășulili” în loc de „căciulile” diferențiază graiul moldovenesc de cel muntenesc. Astfel de diferențe fonetice sînt sistematice, ceea ce permite o împărțire cît de cît obiectivă în graiuri, în timp ce diferențele lexicale nu.

Găsiți detalii de exemplu în acest articol:

http://www.revistatransilvania.ro/arhiva/2008/pdf/numarul1/art18.pdf
Florin Gherheș raspunde:
acum 11 luni
Interesantă observație, domnule Agamiță.Totuși, atunci când deosebim o limbă de un dialect, cred că ne referim cu precădere și la întindere și număr de vorbitori. Așa rămâne un idiom limbă sau trece sub eticheta de dialect. Un exemplu interesant este cel al limbii portugheze, care a fost inițial doar dialect al spaniolei. După apariția de creații literare de mare avengură, a fost utilizată tot mai mult în extrema vestică a peninsulei Iberice, și deci, s-a transformat treptat într-o limbă.
Adi Rares raspunde:
acum 11 luni
2016. Un nou rasarit
Distribuie pe Facebook
Google+