„Fi-ți” atenți!! Chiar trebuie să „fi-m”!

„Fi-ți” atenți!! Chiar trebuie să „fi-m”!

Forma scurtă a pronumelui ți  dă mari bătăi de cap multora dintre noi,  unii nu știu când și de ce se pune cratima înaintea sau după  acest buclucaș -ți. Ei bine, pentru asemenea situații, trebuie de ținut minte o regulă foarte simplă: ți răspunde la întrebarea cui? și se scrie cu cratimă atunci când nu are accent propriu, rostindu-se împreună cu un alt cuvânt pe lângă care stă. De exemplu, la întrebarea cui? putem răspunde (ție) să-ți spun, sau ți-am spus (ție).

Această inadvertenţă apare foarte des în cazul verbelor, care la persoana a II-a plural au terminația ți- , cum ar fi: (voi) spuneți, faceți, dați, auziți, doriți, veniți, scrieți, râdeți etc. Așadar, cuvintele de acest gen și-n acest caz nu se vor scrie cu cratimă. La fel, aceste forme au și sens imperativ, adică pot însemna un îndemn, un ordin, un sfat –Treceți! Lăsați! Scrieți! Vorbiți! Opriți! Stați! Ieșiți! ș.a. – toate imperativele verbale la plural se termină în -ți, care, evident, că nu se izolează prin cratimă, de fapt acesta fiind și mesajul lui „fiți atenți!”, ce face parte din aceeași categorie a regulii.

Totuși, trebuie să identificăm și situația când verbul la imperativ are forma de singular și este urmat de -ți; această formă se scrie cu cratimă: urmează-ți calea, ajută-ți mama, ascultă-ți inima, spune-ți (tu singur) numele ș.a.

Așa că orice ar fi, fiți atenți!

URMĂREȘTE-NE!

Distribuie pe Facebook
Google+