Conjugarea verbului a țupăi



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu țupăi
tu țupăi
el/ea țupăie
noi țupăim
voi țupăiți
ei/ele țupăie

imperfect

eu țupăiam
tu țupăiai
el/ea țupăia
noi țupăiam
voi țupăiați
ei/ele țupăiau

mai mult ca perfect

eu țupăisem
tu țupăiseși
el/ea țupăise
noi țupăiserăm
voi țupăiserăți
ei/ele țupăiseră

perfect compus

eu am țupăit
tu ai țupăit
el/ea a țupăit
noi am țupăit
voi ați țupăit
ei/ele au țupăit

perfect simplu

eu țupăii
tu țupăiși
el/ea țupăi
noi țupăirăm
voi țupăirăți
ei/ele țupăiră

viitor

eu voi țupăi
tu vei țupăi
el/ea va țupăi
noi vom țupăi
voi veți țupăi
ei/ele vor țupăi

viitor anterior

eu voi fi țupăit
tu vei fi țupăit
el/ea vor fi țupăit
noi vom fi țupăit
voi veți fi țupăit
ei/ele vor fi țupăit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi țupăit
tu să fi țupăit
el/ea să fi țupăit
noi să fi țupăit
voi să fi țupăit
ei/ele să fi țupăit

conjunctiv prezent

eu (să) țupăi
tu (să) țupăi
el/ea (să) țupăie
noi (să) țupăim
voi (să) țupăiți
ei/ele (să) țupăie

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi țupăit
tu ai fi țupăit
el/ea ar fi țupăit
noi am fi țupăit
voi ați fi țupăit
ei/ele ar fi țupăit

condițional prezent

eu aș țupăi
tu ai țupăi
el/ea ar țupăi
noi am țupăi
voi ați țupăi
ei/ele ar țupăi
Distribuie pe Facebook
Google+