Conjugarea verbului a țocăi



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu țocăi
tu țocăi
el/ea țocăie
noi țocăim
voi țocăiți
ei/ele țocăie

imperfect

eu țocăiam
tu țocăiai
el/ea țocăia
noi țocăiam
voi țocăiați
ei/ele țocăiau

mai mult ca perfect

eu țocăisem
tu țocăiseși
el/ea țocăise
noi țocăiserăm
voi țocăiserăți
ei/ele țocăiseră

perfect compus

eu am țocăit
tu ai țocăit
el/ea a țocăit
noi am țocăit
voi ați țocăit
ei/ele au țocăit

perfect simplu

eu țocăii
tu țocăiși
el/ea țocăi
noi țocăirăm
voi țocăirăți
ei/ele țocăiră

viitor

eu voi țocăi
tu vei țocăi
el/ea va țocăi
noi vom țocăi
voi veți țocăi
ei/ele vor țocăi

viitor anterior

eu voi fi țocăit
tu vei fi țocăit
el/ea vor fi țocăit
noi vom fi țocăit
voi veți fi țocăit
ei/ele vor fi țocăit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi țocăit
tu să fi țocăit
el/ea să fi țocăit
noi să fi țocăit
voi să fi țocăit
ei/ele să fi țocăit

conjunctiv prezent

eu (să) țocăi
tu (să) țocăi
el/ea (să) țocăie
noi (să) țocăim
voi (să) țocăiți
ei/ele (să) țocăie

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi țocăit
tu ai fi țocăit
el/ea ar fi țocăit
noi am fi țocăit
voi ați fi țocăit
ei/ele ar fi țocăit

condițional prezent

eu aș țocăi
tu ai țocăi
el/ea ar țocăi
noi am țocăi
voi ați țocăi
ei/ele ar țocăi
Distribuie pe Facebook
Google+