Conjugarea verbului a sufleți



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu suflețesc
tu suflețești
el/ea suflețește
noi suflețim
voi suflețiți
ei/ele suflețesc

imperfect

eu suflețeam
tu suflețeai
el/ea suflețea
noi suflețeam
voi suflețeați
ei/ele suflețeau

mai mult ca perfect

eu suflețisem
tu suflețiseși
el/ea suflețise
noi suflețiserăm
voi suflețiserăți
ei/ele suflețiseră

perfect compus

eu am suflețit
tu ai suflețit
el/ea a suflețit
noi am suflețit
voi ați suflețit
ei/ele au suflețit

perfect simplu

eu sufleții
tu suflețiși
el/ea sufleți
noi suflețirăm
voi suflețirăți
ei/ele suflețiră

viitor

eu voi sufleți
tu vei sufleți
el/ea va sufleți
noi vom sufleți
voi veți sufleți
ei/ele vor sufleți

viitor anterior

eu voi fi suflețit
tu vei fi suflețit
el/ea vor fi suflețit
noi vom fi suflețit
voi veți fi suflețit
ei/ele vor fi suflețit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi suflețit
tu să fi suflețit
el/ea să fi suflețit
noi să fi suflețit
voi să fi suflețit
ei/ele să fi suflețit

conjunctiv prezent

eu (să) suflețesc
tu (să) suflețești
el/ea (să) suflețească
noi (să) suflețim
voi (să) suflețiți
ei/ele (să) suflețească

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi suflețit
tu ai fi suflețit
el/ea ar fi suflețit
noi am fi suflețit
voi ați fi suflețit
ei/ele ar fi suflețit

condițional prezent

eu aș sufleți
tu ai sufleți
el/ea ar sufleți
noi am sufleți
voi ați sufleți
ei/ele ar sufleți
Distribuie pe Facebook
Google+