Conjugarea verbului a șufări



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu șufăresc
tu șufărești
el/ea șufărește
noi șufărim
voi șufăriți
ei/ele șufăresc

imperfect

eu șufăream
tu șufăreai
el/ea șufărea
noi șufăream
voi șufăreați
ei/ele șufăreau

mai mult ca perfect

eu șufărisem
tu șufăriseși
el/ea șufărise
noi șufăriserăm
voi șufăriserăți
ei/ele șufăriseră

perfect compus

eu am șufărit
tu ai șufărit
el/ea a șufărit
noi am șufărit
voi ați șufărit
ei/ele au șufărit

perfect simplu

eu șufării
tu șufăriși
el/ea șufări
noi șufărirăm
voi șufărirăți
ei/ele șufăriră

viitor

eu voi șufări
tu vei șufări
el/ea va șufări
noi vom șufări
voi veți șufări
ei/ele vor șufări

viitor anterior

eu voi fi șufărit
tu vei fi șufărit
el/ea vor fi șufărit
noi vom fi șufărit
voi veți fi șufărit
ei/ele vor fi șufărit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi șufărit
tu să fi șufărit
el/ea să fi șufărit
noi să fi șufărit
voi să fi șufărit
ei/ele să fi șufărit

conjunctiv prezent

eu (să) șufăresc
tu (să) șufărești
el/ea (să) șufărească
noi (să) șufărim
voi (să) șufăriți
ei/ele (să) șufărească

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi șufărit
tu ai fi șufărit
el/ea ar fi șufărit
noi am fi șufărit
voi ați fi șufărit
ei/ele ar fi șufărit

condițional prezent

eu aș șufări
tu ai șufări
el/ea ar șufări
noi am șufări
voi ați șufări
ei/ele ar șufări
Distribuie pe Facebook
Google+