Conjugarea verbului a ștănțui



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu ștănțuiesc
tu ștănțuiești
el/ea ștănțuiește
noi ștănțuim
voi ștănțuiți
ei/ele ștănțuiesc

imperfect

eu ștănțuiam
tu ștănțuiai
el/ea ștănțuia
noi ștănțuiam
voi ștănțuiați
ei/ele ștănțuiau

mai mult ca perfect

eu ștănțuisem
tu ștănțuiseși
el/ea ștănțuise
noi ștănțuiserăm
voi ștănțuiserăți
ei/ele ștănțuiseră

perfect compus

eu am ștănțuit
tu ai ștănțuit
el/ea a ștănțuit
noi am ștănțuit
voi ați ștănțuit
ei/ele au ștănțuit

perfect simplu

eu ștănțuii
tu ștănțuiși
el/ea ștănțui
noi ștănțuirăm
voi ștănțuirăți
ei/ele ștănțuiră

viitor

eu voi ștănțui
tu vei ștănțui
el/ea va ștănțui
noi vom ștănțui
voi veți ștănțui
ei/ele vor ștănțui

viitor anterior

eu voi fi ștănțuit
tu vei fi ștănțuit
el/ea vor fi ștănțuit
noi vom fi ștănțuit
voi veți fi ștănțuit
ei/ele vor fi ștănțuit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi ștănțuit
tu să fi ștănțuit
el/ea să fi ștănțuit
noi să fi ștănțuit
voi să fi ștănțuit
ei/ele să fi ștănțuit

conjunctiv prezent

eu (să) ștănțuiesc
tu (să) ștănțuiești
el/ea (să) ștănțuiască
noi (să) ștănțuim
voi (să) ștănțuiți
ei/ele (să) ștănțuiască

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi ștănțuit
tu ai fi ștănțuit
el/ea ar fi ștănțuit
noi am fi ștănțuit
voi ați fi ștănțuit
ei/ele ar fi ștănțuit

condițional prezent

eu aș ștănțui
tu ai ștănțui
el/ea ar ștănțui
noi am ștănțui
voi ați ștănțui
ei/ele ar ștănțui
Distribuie pe Facebook
Google+