Conjugarea verbului a șpronțui



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu șpronțuiesc
tu șpronțuiești
el/ea șpronțuiește
noi șpronțuim
voi șpronțuiți
ei/ele șpronțuiesc

imperfect

eu șpronțuiam
tu șpronțuiai
el/ea șpronțuia
noi șpronțuiam
voi șpronțuiați
ei/ele șpronțuiau

mai mult ca perfect

eu șpronțuisem
tu șpronțuiseși
el/ea șpronțuise
noi șpronțuiserăm
voi șpronțuiserăți
ei/ele șpronțuiseră

perfect compus

eu am șpronțuit
tu ai șpronțuit
el/ea a șpronțuit
noi am șpronțuit
voi ați șpronțuit
ei/ele au șpronțuit

perfect simplu

eu șpronțuii
tu șpronțuiși
el/ea șpronțui
noi șpronțuirăm
voi șpronțuirăți
ei/ele șpronțuiră

viitor

eu voi șpronțui
tu vei șpronțui
el/ea va șpronțui
noi vom șpronțui
voi veți șpronțui
ei/ele vor șpronțui

viitor anterior

eu voi fi șpronțuit
tu vei fi șpronțuit
el/ea vor fi șpronțuit
noi vom fi șpronțuit
voi veți fi șpronțuit
ei/ele vor fi șpronțuit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi șpronțuit
tu să fi șpronțuit
el/ea să fi șpronțuit
noi să fi șpronțuit
voi să fi șpronțuit
ei/ele să fi șpronțuit

conjunctiv prezent

eu (să) șpronțuiesc
tu (să) șpronțuiești
el/ea (să) șpronțuiască
noi (să) șpronțuim
voi (să) șpronțuiți
ei/ele (să) șpronțuiască

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi șpronțuit
tu ai fi șpronțuit
el/ea ar fi șpronțuit
noi am fi șpronțuit
voi ați fi șpronțuit
ei/ele ar fi șpronțuit

condițional prezent

eu aș șpronțui
tu ai șpronțui
el/ea ar șpronțui
noi am șpronțui
voi ați șpronțui
ei/ele ar șpronțui
Distribuie pe Facebook
Google+