Conjugarea verbului a șfărui



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu șfăruiesc
tu șfăruiești
el/ea șfăruiește
noi șfăruim
voi șfăruiți
ei/ele șfăruiesc

imperfect

eu șfăruiam
tu șfăruiai
el/ea șfăruia
noi șfăruiam
voi șfăruiați
ei/ele șfăruiau

mai mult ca perfect

eu șfăruisem
tu șfăruiseși
el/ea șfăruise
noi șfăruiserăm
voi șfăruiserăți
ei/ele șfăruiseră

perfect compus

eu am șfăruit
tu ai șfăruit
el/ea a șfăruit
noi am șfăruit
voi ați șfăruit
ei/ele au șfăruit

perfect simplu

eu șfăruii
tu șfăruiși
el/ea șfărui
noi șfăruirăm
voi șfăruirăți
ei/ele șfăruiră

viitor

eu voi șfărui
tu vei șfărui
el/ea va șfărui
noi vom șfărui
voi veți șfărui
ei/ele vor șfărui

viitor anterior

eu voi fi șfăruit
tu vei fi șfăruit
el/ea vor fi șfăruit
noi vom fi șfăruit
voi veți fi șfăruit
ei/ele vor fi șfăruit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi șfăruit
tu să fi șfăruit
el/ea să fi șfăruit
noi să fi șfăruit
voi să fi șfăruit
ei/ele să fi șfăruit

conjunctiv prezent

eu (să) șfăruiesc
tu (să) șfăruiești
el/ea (să) șfăruiască
noi (să) șfăruim
voi (să) șfăruiți
ei/ele (să) șfăruiască

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi șfăruit
tu ai fi șfăruit
el/ea ar fi șfăruit
noi am fi șfăruit
voi ați fi șfăruit
ei/ele ar fi șfăruit

condițional prezent

eu aș șfărui
tu ai șfărui
el/ea ar șfărui
noi am șfărui
voi ați șfărui
ei/ele ar șfărui
Distribuie pe Facebook
Google+