Conjugarea verbului a șănțui



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu șănțuiesc
tu șănțuiești
el/ea șănțuiește
noi șănțuim
voi șănțuiți
ei/ele șănțuiesc

imperfect

eu șănțuiam
tu șănțuiai
el/ea șănțuia
noi șănțuiam
voi șănțuiați
ei/ele șănțuiau

mai mult ca perfect

eu șănțuisem
tu șănțuiseși
el/ea șănțuise
noi șănțuiserăm
voi șănțuiserăți
ei/ele șănțuiseră

perfect compus

eu am șănțuit
tu ai șănțuit
el/ea a șănțuit
noi am șănțuit
voi ați șănțuit
ei/ele au șănțuit

perfect simplu

eu șănțuii
tu șănțuiși
el/ea șănțui
noi șănțuirăm
voi șănțuirăți
ei/ele șănțuiră

viitor

eu voi șănțui
tu vei șănțui
el/ea va șănțui
noi vom șănțui
voi veți șănțui
ei/ele vor șănțui

viitor anterior

eu voi fi șănțuit
tu vei fi șănțuit
el/ea vor fi șănțuit
noi vom fi șănțuit
voi veți fi șănțuit
ei/ele vor fi șănțuit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi șănțuit
tu să fi șănțuit
el/ea să fi șănțuit
noi să fi șănțuit
voi să fi șănțuit
ei/ele să fi șănțuit

conjunctiv prezent

eu (să) șănțuiesc
tu (să) șănțuiești
el/ea (să) șănțuiască
noi (să) șănțuim
voi (să) șănțuiți
ei/ele (să) șănțuiască

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi șănțuit
tu ai fi șănțuit
el/ea ar fi șănțuit
noi am fi șănțuit
voi ați fi șănțuit
ei/ele ar fi șănțuit

condițional prezent

eu aș șănțui
tu ai șănțui
el/ea ar șănțui
noi am șănțui
voi ați șănțui
ei/ele ar șănțui
Distribuie pe Facebook
Google+