Conjugarea verbului a plancui



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu plancuiesc
tu plancuiești
el/ea plancuiește
noi plancuim
voi plancuiți
ei/ele plancuiesc

imperfect

eu plancuiam
tu plancuiai
el/ea plancuia
noi plancuiam
voi plancuiați
ei/ele plancuiau

mai mult ca perfect

eu plancuisem
tu plancuiseși
el/ea plancuise
noi plancuiserăm
voi plancuiserăți
ei/ele plancuiseră

perfect compus

eu am plancuit
tu ai plancuit
el/ea a plancuit
noi am plancuit
voi ați plancuit
ei/ele au plancuit

perfect simplu

eu plancuii
tu plancuiși
el/ea plancui
noi plancuirăm
voi plancuirăți
ei/ele plancuiră

viitor

eu voi plancui
tu vei plancui
el/ea va plancui
noi vom plancui
voi veți plancui
ei/ele vor plancui

viitor anterior

eu voi fi plancuit
tu vei fi plancuit
el/ea vor fi plancuit
noi vom fi plancuit
voi veți fi plancuit
ei/ele vor fi plancuit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi plancuit
tu să fi plancuit
el/ea să fi plancuit
noi să fi plancuit
voi să fi plancuit
ei/ele să fi plancuit

conjunctiv prezent

eu (să) plancuiesc
tu (să) plancuiești
el/ea (să) plancuiască
noi (să) plancuim
voi (să) plancuiți
ei/ele (să) plancuiască

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi plancuit
tu ai fi plancuit
el/ea ar fi plancuit
noi am fi plancuit
voi ați fi plancuit
ei/ele ar fi plancuit

condițional prezent

eu aș plancui
tu ai plancui
el/ea ar plancui
noi am plancui
voi ați plancui
ei/ele ar plancui
Distribuie pe Facebook
Google+