Conjugarea verbului a învoința



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu învoințez
tu învoințezi
el/ea învoințează
noi învoințăm
voi învoințați
ei/ele învoințează

imperfect

eu învoințam
tu învoințai
el/ea învoința
noi învoințam
voi învoințați
ei/ele învoințau

mai mult ca perfect

eu învoințasem
tu învoințaseși
el/ea învoințase
noi învoințaserăm
voi învoințaserăți
ei/ele învoințaseră

perfect compus

eu am învoințat
tu ai învoințat
el/ea a învoințat
noi am învoințat
voi ați învoințat
ei/ele au învoințat

perfect simplu

eu învoințai
tu învoințași
el/ea învoință
noi învoințarăm
voi învoințarăți
ei/ele învoințară

viitor

eu voi învoința
tu vei învoința
el/ea va învoința
noi vom învoința
voi veți învoința
ei/ele vor învoința

viitor anterior

eu voi fi învoințat
tu vei fi învoințat
el/ea vor fi învoințat
noi vom fi învoințat
voi veți fi învoințat
ei/ele vor fi învoințat

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi învoințat
tu să fi învoințat
el/ea să fi învoințat
noi să fi învoințat
voi să fi învoințat
ei/ele să fi învoințat

conjunctiv prezent

eu (să) învoințez
tu (să) învoințezi
el/ea (să) învoințeze
noi (să) învoințăm
voi (să) învoințați
ei/ele (să) învoințeze

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi învoințat
tu ai fi învoințat
el/ea ar fi învoințat
noi am fi învoințat
voi ați fi învoințat
ei/ele ar fi învoințat

condițional prezent

eu aș învoința
tu ai învoința
el/ea ar învoința
noi am învoința
voi ați învoința
ei/ele ar învoința
Distribuie pe Facebook
Google+