Conjugarea verbului a învoi



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu învoiesc
tu învoiești
el/ea învoiește
noi învoim
voi învoiți
ei/ele învoiesc

imperfect

eu învoiam
tu învoiai
el/ea învoia
noi învoiam
voi învoiați
ei/ele învoiau

mai mult ca perfect

eu învoisem
tu învoiseși
el/ea învoise
noi învoiserăm
voi învoiserăți
ei/ele învoiseră

perfect compus

eu am învoit
tu ai învoit
el/ea a învoit
noi am învoit
voi ați învoit
ei/ele au învoit

perfect simplu

eu învoii
tu învoiși
el/ea învoi
noi învoirăm
voi învoirăți
ei/ele învoiră

viitor

eu voi învoi
tu vei învoi
el/ea va învoi
noi vom învoi
voi veți învoi
ei/ele vor învoi

viitor anterior

eu voi fi învoit
tu vei fi învoit
el/ea vor fi învoit
noi vom fi învoit
voi veți fi învoit
ei/ele vor fi învoit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi învoit
tu să fi învoit
el/ea să fi învoit
noi să fi învoit
voi să fi învoit
ei/ele să fi învoit

conjunctiv prezent

eu (să) învoiesc
tu (să) învoiești
el/ea (să) învoiască
noi (să) învoim
voi (să) învoiți
ei/ele (să) învoiască

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi învoit
tu ai fi învoit
el/ea ar fi învoit
noi am fi învoit
voi ați fi învoit
ei/ele ar fi învoit

condițional prezent

eu aș învoi
tu ai învoi
el/ea ar învoi
noi am învoi
voi ați învoi
ei/ele ar învoi
Distribuie pe Facebook
Google+