Conjugarea verbului a învițui



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu învițuiesc
tu învițuiești
el/ea învițuiește
noi învițuim
voi învițuiți
ei/ele învițuiesc

imperfect

eu învițuiam
tu învițuiai
el/ea învițuia
noi învițuiam
voi învițuiați
ei/ele învițuiau

mai mult ca perfect

eu învițuisem
tu învițuiseși
el/ea învițuise
noi învițuiserăm
voi învițuiserăți
ei/ele învițuiseră

perfect compus

eu am învițuit
tu ai învițuit
el/ea a învițuit
noi am învițuit
voi ați învițuit
ei/ele au învițuit

perfect simplu

eu învițuii
tu învițuiși
el/ea învițui
noi învițuirăm
voi învițuirăți
ei/ele învițuiră

viitor

eu voi învițui
tu vei învițui
el/ea va învițui
noi vom învițui
voi veți învițui
ei/ele vor învițui

viitor anterior

eu voi fi învițuit
tu vei fi învițuit
el/ea vor fi învițuit
noi vom fi învițuit
voi veți fi învițuit
ei/ele vor fi învițuit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi învițuit
tu să fi învițuit
el/ea să fi învițuit
noi să fi învițuit
voi să fi învițuit
ei/ele să fi învițuit

conjunctiv prezent

eu (să) învițuiesc
tu (să) învițuiești
el/ea (să) învițuiască
noi (să) învițuim
voi (să) învițuiți
ei/ele (să) învițuiască

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi învițuit
tu ai fi învițuit
el/ea ar fi învițuit
noi am fi învițuit
voi ați fi învițuit
ei/ele ar fi învițuit

condițional prezent

eu aș învițui
tu ai învițui
el/ea ar învițui
noi am învițui
voi ați învițui
ei/ele ar învițui
Distribuie pe Facebook
Google+