Conjugarea verbului a însuri



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu însuresc
tu însurești
el/ea însurește
noi însurim
voi însuriți
ei/ele însuresc

imperfect

eu însuream
tu însureai
el/ea însurea
noi însuream
voi însureați
ei/ele însureau

mai mult ca perfect

eu însurisem
tu însuriseși
el/ea însurise
noi însuriserăm
voi însuriserăți
ei/ele însuriseră

perfect compus

eu am însurit
tu ai însurit
el/ea a însurit
noi am însurit
voi ați însurit
ei/ele au însurit

perfect simplu

eu însurii
tu însuriși
el/ea însuri
noi însurirăm
voi însurirăți
ei/ele însuriră

viitor

eu voi însuri
tu vei însuri
el/ea va însuri
noi vom însuri
voi veți însuri
ei/ele vor însuri

viitor anterior

eu voi fi însurit
tu vei fi însurit
el/ea vor fi însurit
noi vom fi însurit
voi veți fi însurit
ei/ele vor fi însurit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi însurit
tu să fi însurit
el/ea să fi însurit
noi să fi însurit
voi să fi însurit
ei/ele să fi însurit

conjunctiv prezent

eu (să) însuresc
tu (să) însurești
el/ea (să) însurească
noi (să) însurim
voi (să) însuriți
ei/ele (să) însurească

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi însurit
tu ai fi însurit
el/ea ar fi însurit
noi am fi însurit
voi ați fi însurit
ei/ele ar fi însurit

condițional prezent

eu aș însuri
tu ai însuri
el/ea ar însuri
noi am însuri
voi ați însuri
ei/ele ar însuri
Distribuie pe Facebook
Google+