Conjugarea verbului a înspița



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu înspițez
tu înspițezi
el/ea înspițează
noi înspițăm
voi înspițați
ei/ele înspițează

imperfect

eu înspițam
tu înspițai
el/ea înspița
noi înspițam
voi înspițați
ei/ele înspițau

mai mult ca perfect

eu înspițasem
tu înspițaseși
el/ea înspițase
noi înspițaserăm
voi înspițaserăți
ei/ele înspițaseră

perfect compus

eu am înspițat
tu ai înspițat
el/ea a înspițat
noi am înspițat
voi ați înspițat
ei/ele au înspițat

perfect simplu

eu înspițai
tu înspițași
el/ea înspiță
noi înspițarăm
voi înspițarăți
ei/ele înspițară

viitor

eu voi înspița
tu vei înspița
el/ea va înspița
noi vom înspița
voi veți înspița
ei/ele vor înspița

viitor anterior

eu voi fi înspițat
tu vei fi înspițat
el/ea vor fi înspițat
noi vom fi înspițat
voi veți fi înspițat
ei/ele vor fi înspițat

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi înspițat
tu să fi înspițat
el/ea să fi înspițat
noi să fi înspițat
voi să fi înspițat
ei/ele să fi înspițat

conjunctiv prezent

eu (să) înspițez
tu (să) înspițezi
el/ea (să) înspițeze
noi (să) înspițăm
voi (să) înspițați
ei/ele (să) înspițeze

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi înspițat
tu ai fi înspițat
el/ea ar fi înspițat
noi am fi înspițat
voi ați fi înspițat
ei/ele ar fi înspițat

condițional prezent

eu aș înspița
tu ai înspița
el/ea ar înspița
noi am înspița
voi ați înspița
ei/ele ar înspița
Distribuie pe Facebook
Google+