Conjugarea verbului a înspica



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

-
-
el/ea înspică
-
-
ei/ele înspică

imperfect

-
-
el/ea înspica
-
-
ei/ele înspicau

mai mult ca perfect

-
-
el/ea înspicase
-
-
ei/ele înspicaseră

perfect compus

eu am înspicat
tu ai înspicat
el/ea a înspicat
noi am înspicat
voi ați înspicat
ei/ele au înspicat

perfect simplu

-
-
el/ea înspică
-
-
ei/ele înspicară

viitor

eu voi înspica
tu vei înspica
el/ea va înspica
noi vom înspica
voi veți înspica
ei/ele vor înspica

viitor anterior

eu voi fi înspicat
tu vei fi înspicat
el/ea vor fi înspicat
noi vom fi înspicat
voi veți fi înspicat
ei/ele vor fi înspicat

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi înspicat
tu să fi înspicat
el/ea să fi înspicat
noi să fi înspicat
voi să fi înspicat
ei/ele să fi înspicat

conjunctiv prezent

-
-
el/ea (să) înspice
-
-
ei/ele (să) înspice

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi înspicat
tu ai fi înspicat
el/ea ar fi înspicat
noi am fi înspicat
voi ați fi înspicat
ei/ele ar fi înspicat

condițional prezent

eu aș înspica
tu ai înspica
el/ea ar înspica
noi am înspica
voi ați înspica
ei/ele ar înspica
Distribuie pe Facebook
Google+