Conjugarea verbului a însenina



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu însenin
tu însenini
el/ea însenină
noi înseninăm
voi înseninați
ei/ele însenină

imperfect

eu înseninam
tu înseninai
el/ea însenina
noi înseninam
voi înseninați
ei/ele înseninau

mai mult ca perfect

eu înseninasem
tu înseninaseși
el/ea înseninase
noi înseninaserăm
voi înseninaserăți
ei/ele înseninaseră

perfect compus

eu am înseninat
tu ai înseninat
el/ea a înseninat
noi am înseninat
voi ați înseninat
ei/ele au înseninat

perfect simplu

eu înseninai
tu înseninași
el/ea însenină
noi înseninarăm
voi înseninarăți
ei/ele înseninară

viitor

eu voi însenina
tu vei însenina
el/ea va însenina
noi vom însenina
voi veți însenina
ei/ele vor însenina

viitor anterior

eu voi fi înseninat
tu vei fi înseninat
el/ea vor fi înseninat
noi vom fi înseninat
voi veți fi înseninat
ei/ele vor fi înseninat

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi înseninat
tu să fi înseninat
el/ea să fi înseninat
noi să fi înseninat
voi să fi înseninat
ei/ele să fi înseninat

conjunctiv prezent

eu (să) însenin
tu (să) însenini
el/ea (să) însenine
noi (să) înseninăm
voi (să) înseninați
ei/ele (să) însenine

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi înseninat
tu ai fi înseninat
el/ea ar fi înseninat
noi am fi înseninat
voi ați fi înseninat
ei/ele ar fi înseninat

condițional prezent

eu aș însenina
tu ai însenina
el/ea ar însenina
noi am însenina
voi ați însenina
ei/ele ar însenina
Distribuie pe Facebook
Google+