Conjugarea verbului a înfuria



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu înfurii
tu înfurii
el/ea înfurie
noi înfuriem
voi înfuriați
ei/ele înfurie

imperfect

eu înfuriam
tu înfuriai
el/ea înfuria
noi înfuriam
voi înfuriați
ei/ele înfuriau

mai mult ca perfect

eu înfuriasem
tu înfuriaseși
el/ea înfuriase
noi înfuriaserăm
voi înfuriaserăți
ei/ele înfuriaseră

perfect compus

eu am înfuriat
tu ai înfuriat
el/ea a înfuriat
noi am înfuriat
voi ați înfuriat
ei/ele au înfuriat

perfect simplu

eu înfuriai
tu înfuriași
el/ea înfurie
noi înfuriarăm
voi înfuriarăți
ei/ele înfuriară

viitor

eu voi înfuria
tu vei înfuria
el/ea va înfuria
noi vom înfuria
voi veți înfuria
ei/ele vor înfuria

viitor anterior

eu voi fi înfuriat
tu vei fi înfuriat
el/ea vor fi înfuriat
noi vom fi înfuriat
voi veți fi înfuriat
ei/ele vor fi înfuriat

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi înfuriat
tu să fi înfuriat
el/ea să fi înfuriat
noi să fi înfuriat
voi să fi înfuriat
ei/ele să fi înfuriat

conjunctiv prezent

eu (să) înfurii
tu (să) înfurii
el/ea (să) înfurie
noi (să) înfuriem
voi (să) înfuriați
ei/ele (să) înfurie

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi înfuriat
tu ai fi înfuriat
el/ea ar fi înfuriat
noi am fi înfuriat
voi ați fi înfuriat
ei/ele ar fi înfuriat

condițional prezent

eu aș înfuria
tu ai înfuria
el/ea ar înfuria
noi am înfuria
voi ați înfuria
ei/ele ar înfuria
Distribuie pe Facebook
Google+