Conjugarea verbului a înfurci



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu înfurc
tu înfurci
el/ea înfurcă
noi înfurcim
voi înfurciți
ei/ele înfurcă

imperfect

eu înfurceam
tu înfurceai
el/ea înfurcea
noi înfurceam
voi înfurceați
ei/ele înfurceau

mai mult ca perfect

eu înfurcisem
tu înfurciseși
el/ea înfurcise
noi înfurciserăm
voi înfurciserăți
ei/ele înfurciseră

perfect compus

eu am înfurcit
tu ai înfurcit
el/ea a înfurcit
noi am înfurcit
voi ați înfurcit
ei/ele au înfurcit

perfect simplu

eu înfurcii
tu înfurciși
el/ea înfurci
noi înfurcirăm
voi înfurcirăți
ei/ele înfurciră

viitor

eu voi înfurci
tu vei înfurci
el/ea va înfurci
noi vom înfurci
voi veți înfurci
ei/ele vor înfurci

viitor anterior

eu voi fi înfurcit
tu vei fi înfurcit
el/ea vor fi înfurcit
noi vom fi înfurcit
voi veți fi înfurcit
ei/ele vor fi înfurcit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi înfurcit
tu să fi înfurcit
el/ea să fi înfurcit
noi să fi înfurcit
voi să fi înfurcit
ei/ele să fi înfurcit

conjunctiv prezent

eu (să) înfurc
tu (să) înfurci
el/ea (să) înfurce
noi (să) înfurcim
voi (să) înfurciți
ei/ele (să) înfurce

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi înfurcit
tu ai fi înfurcit
el/ea ar fi înfurcit
noi am fi înfurcit
voi ați fi înfurcit
ei/ele ar fi înfurcit

condițional prezent

eu aș înfurci
tu ai înfurci
el/ea ar înfurci
noi am înfurci
voi ați înfurci
ei/ele ar înfurci
Distribuie pe Facebook
Google+