Conjugarea verbului a înfurca



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu înfurc
tu înfurci
el/ea înfurcă
noi înfurcăm
voi înfurcați
ei/ele înfurcă

imperfect

eu înfurcam
tu înfurcai
el/ea înfurca
noi înfurcam
voi înfurcați
ei/ele înfurcau

mai mult ca perfect

eu înfurcasem
tu înfurcaseși
el/ea înfurcase
noi înfurcaserăm
voi înfurcaserăți
ei/ele înfurcaseră

perfect compus

eu am înfurcat
tu ai înfurcat
el/ea a înfurcat
noi am înfurcat
voi ați înfurcat
ei/ele au înfurcat

perfect simplu

eu înfurcai
tu înfurcași
el/ea înfurcă
noi înfurcarăm
voi înfurcarăți
ei/ele înfurcară

viitor

eu voi înfurca
tu vei înfurca
el/ea va înfurca
noi vom înfurca
voi veți înfurca
ei/ele vor înfurca

viitor anterior

eu voi fi înfurcat
tu vei fi înfurcat
el/ea vor fi înfurcat
noi vom fi înfurcat
voi veți fi înfurcat
ei/ele vor fi înfurcat

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi înfurcat
tu să fi înfurcat
el/ea să fi înfurcat
noi să fi înfurcat
voi să fi înfurcat
ei/ele să fi înfurcat

conjunctiv prezent

eu (să) înfurc
tu (să) înfurci
el/ea (să) înfurce
noi (să) înfurcăm
voi (să) înfurcați
ei/ele (să) înfurce

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi înfurcat
tu ai fi înfurcat
el/ea ar fi înfurcat
noi am fi înfurcat
voi ați fi înfurcat
ei/ele ar fi înfurcat

condițional prezent

eu aș înfurca
tu ai înfurca
el/ea ar înfurca
noi am înfurca
voi ați înfurca
ei/ele ar înfurca
Distribuie pe Facebook
Google+