Conjugarea verbului a înfulica



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu înfulic
tu înfulici
el/ea înfulică
noi înfulicăm
voi înfulicați
ei/ele înfulică

imperfect

eu înfulicam
tu înfulicai
el/ea înfulica
noi înfulicam
voi înfulicați
ei/ele înfulicau

mai mult ca perfect

eu înfulicasem
tu înfulicaseși
el/ea înfulicase
noi înfulicaserăm
voi înfulicaserăți
ei/ele înfulicaseră

perfect compus

eu am înfulicat
tu ai înfulicat
el/ea a înfulicat
noi am înfulicat
voi ați înfulicat
ei/ele au înfulicat

perfect simplu

eu înfulicai
tu înfulicași
el/ea înfulică
noi înfulicarăm
voi înfulicarăți
ei/ele înfulicară

viitor

eu voi înfulica
tu vei înfulica
el/ea va înfulica
noi vom înfulica
voi veți înfulica
ei/ele vor înfulica

viitor anterior

eu voi fi înfulicat
tu vei fi înfulicat
el/ea vor fi înfulicat
noi vom fi înfulicat
voi veți fi înfulicat
ei/ele vor fi înfulicat

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi înfulicat
tu să fi înfulicat
el/ea să fi înfulicat
noi să fi înfulicat
voi să fi înfulicat
ei/ele să fi înfulicat

conjunctiv prezent

eu (să) înfulic
tu (să) înfulici
el/ea (să) înfulice
noi (să) înfulicăm
voi (să) înfulicați
ei/ele (să) înfulice

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi înfulicat
tu ai fi înfulicat
el/ea ar fi înfulicat
noi am fi înfulicat
voi ați fi înfulicat
ei/ele ar fi înfulicat

condițional prezent

eu aș înfulica
tu ai înfulica
el/ea ar înfulica
noi am înfulica
voi ați înfulica
ei/ele ar înfulica
Distribuie pe Facebook
Google+