Conjugarea verbului a înfrica



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu înfric
tu înfrici
el/ea înfrică
noi înfricăm
voi înfricați
ei/ele înfrică

imperfect

eu înfricam
tu înfricai
el/ea înfrica
noi înfricam
voi înfricați
ei/ele înfricau

mai mult ca perfect

eu înfricasem
tu înfricaseși
el/ea înfricase
noi înfricaserăm
voi înfricaserăți
ei/ele înfricaseră

perfect compus

eu am înfricat
tu ai înfricat
el/ea a înfricat
noi am înfricat
voi ați înfricat
ei/ele au înfricat

perfect simplu

eu înfricai
tu înfricași
el/ea înfrică
noi înfricarăm
voi înfricarăți
ei/ele înfricară

viitor

eu voi înfrica
tu vei înfrica
el/ea va înfrica
noi vom înfrica
voi veți înfrica
ei/ele vor înfrica

viitor anterior

eu voi fi înfricat
tu vei fi înfricat
el/ea vor fi înfricat
noi vom fi înfricat
voi veți fi înfricat
ei/ele vor fi înfricat

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi înfricat
tu să fi înfricat
el/ea să fi înfricat
noi să fi înfricat
voi să fi înfricat
ei/ele să fi înfricat

conjunctiv prezent

eu (să) înfric
tu (să) înfrici
el/ea (să) înfrice
noi (să) înfricăm
voi (să) înfricați
ei/ele (să) înfrice

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi înfricat
tu ai fi înfricat
el/ea ar fi înfricat
noi am fi înfricat
voi ați fi înfricat
ei/ele ar fi înfricat

condițional prezent

eu aș înfrica
tu ai înfrica
el/ea ar înfrica
noi am înfrica
voi ați înfrica
ei/ele ar înfrica
Distribuie pe Facebook
Google+