Conjugarea verbului a încumete



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu încumet
tu încumeți
el/ea încumete
noi încumetem
voi încumeteți
ei/ele încumet

imperfect

eu încumeteam
tu încumeteai
el/ea încumetea
noi încumeteam
voi încumeteați
ei/ele încumeteau

mai mult ca perfect

eu încumesesem
tu încumeseseși
el/ea încumesese
noi încumeseserăm
voi încumeseserăți
ei/ele încumeseseră

perfect compus

eu am încumes
tu ai încumes
el/ea a încumes
noi am încumes
voi ați încumes
ei/ele au încumes

perfect simplu

eu încumesei
tu încumeseși
el/ea încumese
noi încumeserăm
voi încumeserăți
ei/ele încumeseră

viitor

eu voi încumete
tu vei încumete
el/ea va încumete
noi vom încumete
voi veți încumete
ei/ele vor încumete

viitor anterior

eu voi fi încumes
tu vei fi încumes
el/ea vor fi încumes
noi vom fi încumes
voi veți fi încumes
ei/ele vor fi încumes

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi încumes
tu să fi încumes
el/ea să fi încumes
noi să fi încumes
voi să fi încumes
ei/ele să fi încumes

conjunctiv prezent

eu (să) încumet
tu (să) încumeți
el/ea (să) încumetă
noi (să) încumetem
voi (să) încumeteți
ei/ele (să) încumetă

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi încumes
tu ai fi încumes
el/ea ar fi încumes
noi am fi încumes
voi ați fi încumes
ei/ele ar fi încumes

condițional prezent

eu aș încumete
tu ai încumete
el/ea ar încumete
noi am încumete
voi ați încumete
ei/ele ar încumete
Distribuie pe Facebook
Google+