Conjugarea verbului a înauri



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu înauresc
tu înaurești
el/ea înaurește
noi înaurim
voi înauriți
ei/ele înauresc

imperfect

eu înauream
tu înaureai
el/ea înaurea
noi înauream
voi înaureați
ei/ele înaureau

mai mult ca perfect

eu înaurisem
tu înauriseși
el/ea înaurise
noi înauriserăm
voi înauriserăți
ei/ele înauriseră

perfect compus

eu am înaurit
tu ai înaurit
el/ea a înaurit
noi am înaurit
voi ați înaurit
ei/ele au înaurit

perfect simplu

eu înaurii
tu înauriși
el/ea înauri
noi înaurirăm
voi înaurirăți
ei/ele înauriră

viitor

eu voi înauri
tu vei înauri
el/ea va înauri
noi vom înauri
voi veți înauri
ei/ele vor înauri

viitor anterior

eu voi fi înaurit
tu vei fi înaurit
el/ea vor fi înaurit
noi vom fi înaurit
voi veți fi înaurit
ei/ele vor fi înaurit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi înaurit
tu să fi înaurit
el/ea să fi înaurit
noi să fi înaurit
voi să fi înaurit
ei/ele să fi înaurit

conjunctiv prezent

eu (să) înauresc
tu (să) înaurești
el/ea (să) înaurească
noi (să) înaurim
voi (să) înauriți
ei/ele (să) înaurească

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi înaurit
tu ai fi înaurit
el/ea ar fi înaurit
noi am fi înaurit
voi ați fi înaurit
ei/ele ar fi înaurit

condițional prezent

eu aș înauri
tu ai înauri
el/ea ar înauri
noi am înauri
voi ați înauri
ei/ele ar înauri
Distribuie pe Facebook