Conjugarea verbului a dubi



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu dubesc
tu dubești
el/ea dubește
noi dubim
voi dubiți
ei/ele dubesc

imperfect

eu dubeam
tu dubeai
el/ea dubea
noi dubeam
voi dubeați
ei/ele dubeau

mai mult ca perfect

eu dubisem
tu dubiseși
el/ea dubise
noi dubiserăm
voi dubiserăți
ei/ele dubiseră

perfect compus

eu am dubit
tu ai dubit
el/ea a dubit
noi am dubit
voi ați dubit
ei/ele au dubit

perfect simplu

eu dubii
tu dubiși
el/ea dubi
noi dubirăm
voi dubirăți
ei/ele dubiră

viitor

eu voi dubi
tu vei dubi
el/ea va dubi
noi vom dubi
voi veți dubi
ei/ele vor dubi

viitor anterior

eu voi fi dubit
tu vei fi dubit
el/ea vor fi dubit
noi vom fi dubit
voi veți fi dubit
ei/ele vor fi dubit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi dubit
tu să fi dubit
el/ea să fi dubit
noi să fi dubit
voi să fi dubit
ei/ele să fi dubit

conjunctiv prezent

eu (să) dubesc
tu (să) dubești
el/ea (să) dubească
noi (să) dubim
voi (să) dubiți
ei/ele (să) dubească

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi dubit
tu ai fi dubit
el/ea ar fi dubit
noi am fi dubit
voi ați fi dubit
ei/ele ar fi dubit

condițional prezent

eu aș dubi
tu ai dubi
el/ea ar dubi
noi am dubi
voi ați dubi
ei/ele ar dubi
Distribuie pe Facebook
Google+