Conjugarea verbului a dănțui



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu dănțuiesc
tu dănțuiești
el/ea dănțuiește
noi dănțuim
voi dănțuiți
ei/ele dănțuiesc

imperfect

eu dănțuiam
tu dănțuiai
el/ea dănțuia
noi dănțuiam
voi dănțuiați
ei/ele dănțuiau

mai mult ca perfect

eu dănțuisem
tu dănțuiseși
el/ea dănțuise
noi dănțuiserăm
voi dănțuiserăți
ei/ele dănțuiseră

perfect compus

eu am dănțuit
tu ai dănțuit
el/ea a dănțuit
noi am dănțuit
voi ați dănțuit
ei/ele au dănțuit

perfect simplu

eu dănțuii
tu dănțuiși
el/ea dănțui
noi dănțuirăm
voi dănțuirăți
ei/ele dănțuiră

viitor

eu voi dănțui
tu vei dănțui
el/ea va dănțui
noi vom dănțui
voi veți dănțui
ei/ele vor dănțui

viitor anterior

eu voi fi dănțuit
tu vei fi dănțuit
el/ea vor fi dănțuit
noi vom fi dănțuit
voi veți fi dănțuit
ei/ele vor fi dănțuit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi dănțuit
tu să fi dănțuit
el/ea să fi dănțuit
noi să fi dănțuit
voi să fi dănțuit
ei/ele să fi dănțuit

conjunctiv prezent

eu (să) dănțuiesc
tu (să) dănțuiești
el/ea (să) dănțuiască
noi (să) dănțuim
voi (să) dănțuiți
ei/ele (să) dănțuiască

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi dănțuit
tu ai fi dănțuit
el/ea ar fi dănțuit
noi am fi dănțuit
voi ați fi dănțuit
ei/ele ar fi dănțuit

condițional prezent

eu aș dănțui
tu ai dănțui
el/ea ar dănțui
noi am dănțui
voi ați dănțui
ei/ele ar dănțui
Distribuie pe Facebook
Google+