Conjugarea verbului a cuibări



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu cuibăresc
tu cuibărești
el/ea cuibărește
noi cuibărim
voi cuibăriți
ei/ele cuibăresc

imperfect

eu cuibăream
tu cuibăreai
el/ea cuibărea
noi cuibăream
voi cuibăreați
ei/ele cuibăreau

mai mult ca perfect

eu cuibărisem
tu cuibăriseși
el/ea cuibărise
noi cuibăriserăm
voi cuibăriserăți
ei/ele cuibăriseră

perfect compus

eu am cuibărit
tu ai cuibărit
el/ea a cuibărit
noi am cuibărit
voi ați cuibărit
ei/ele au cuibărit

perfect simplu

eu cuibării
tu cuibăriși
el/ea cuibări
noi cuibărirăm
voi cuibărirăți
ei/ele cuibăriră

viitor

eu voi cuibări
tu vei cuibări
el/ea va cuibări
noi vom cuibări
voi veți cuibări
ei/ele vor cuibări

viitor anterior

eu voi fi cuibărit
tu vei fi cuibărit
el/ea vor fi cuibărit
noi vom fi cuibărit
voi veți fi cuibărit
ei/ele vor fi cuibărit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi cuibărit
tu să fi cuibărit
el/ea să fi cuibărit
noi să fi cuibărit
voi să fi cuibărit
ei/ele să fi cuibărit

conjunctiv prezent

eu (să) cuibăresc
tu (să) cuibărești
el/ea (să) cuibărească
noi (să) cuibărim
voi (să) cuibăriți
ei/ele (să) cuibărească

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi cuibărit
tu ai fi cuibărit
el/ea ar fi cuibărit
noi am fi cuibărit
voi ați fi cuibărit
ei/ele ar fi cuibărit

condițional prezent

eu aș cuibări
tu ai cuibări
el/ea ar cuibări
noi am cuibări
voi ați cuibări
ei/ele ar cuibări
Distribuie pe Facebook
Google+