Conjugarea verbului a cufuri



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu cufuresc
tu cufurești
el/ea cufurește
noi cufurim
voi cufuriți
ei/ele cufuresc

imperfect

eu cufuream
tu cufureai
el/ea cufurea
noi cufuream
voi cufureați
ei/ele cufureau

mai mult ca perfect

eu cufurisem
tu cufuriseși
el/ea cufurise
noi cufuriserăm
voi cufuriserăți
ei/ele cufuriseră

perfect compus

eu am cufurit
tu ai cufurit
el/ea a cufurit
noi am cufurit
voi ați cufurit
ei/ele au cufurit

perfect simplu

eu cufurii
tu cufuriși
el/ea cufuri
noi cufurirăm
voi cufurirăți
ei/ele cufuriră

viitor

eu voi cufuri
tu vei cufuri
el/ea va cufuri
noi vom cufuri
voi veți cufuri
ei/ele vor cufuri

viitor anterior

eu voi fi cufurit
tu vei fi cufurit
el/ea vor fi cufurit
noi vom fi cufurit
voi veți fi cufurit
ei/ele vor fi cufurit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi cufurit
tu să fi cufurit
el/ea să fi cufurit
noi să fi cufurit
voi să fi cufurit
ei/ele să fi cufurit

conjunctiv prezent

eu (să) cufuresc
tu (să) cufurești
el/ea (să) cufurească
noi (să) cufurim
voi (să) cufuriți
ei/ele (să) cufurească

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi cufurit
tu ai fi cufurit
el/ea ar fi cufurit
noi am fi cufurit
voi ați fi cufurit
ei/ele ar fi cufurit

condițional prezent

eu aș cufuri
tu ai cufuri
el/ea ar cufuri
noi am cufuri
voi ați cufuri
ei/ele ar cufuri
Distribuie pe Facebook
Google+