Conjugarea verbului a căpița



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu căpițez
tu căpițezi
el/ea căpițează
noi căpițăm
voi căpițați
ei/ele căpițează

imperfect

eu căpițam
tu căpițai
el/ea căpița
noi căpițam
voi căpițați
ei/ele căpițau

mai mult ca perfect

eu căpițasem
tu căpițaseși
el/ea căpițase
noi căpițaserăm
voi căpițaserăți
ei/ele căpițaseră

perfect compus

eu am căpițat
tu ai căpițat
el/ea a căpițat
noi am căpițat
voi ați căpițat
ei/ele au căpițat

perfect simplu

eu căpițai
tu căpițași
el/ea căpiță
noi căpițarăm
voi căpițarăți
ei/ele căpițară

viitor

eu voi căpița
tu vei căpița
el/ea va căpița
noi vom căpița
voi veți căpița
ei/ele vor căpița

viitor anterior

eu voi fi căpițat
tu vei fi căpițat
el/ea vor fi căpițat
noi vom fi căpițat
voi veți fi căpițat
ei/ele vor fi căpițat

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi căpițat
tu să fi căpițat
el/ea să fi căpițat
noi să fi căpițat
voi să fi căpițat
ei/ele să fi căpițat

conjunctiv prezent

eu (să) căpițez
tu (să) căpițezi
el/ea (să) căpițeze
noi (să) căpițăm
voi (să) căpițați
ei/ele (să) căpițeze

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi căpițat
tu ai fi căpițat
el/ea ar fi căpițat
noi am fi căpițat
voi ați fi căpițat
ei/ele ar fi căpițat

condițional prezent

eu aș căpița
tu ai căpița
el/ea ar căpița
noi am căpița
voi ați căpița
ei/ele ar căpița
Distribuie pe Facebook
Google+