Conjugarea verbului a binemerita



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu binemerit
tu binemeriți
el/ea binemerită
noi binemerităm
voi binemeritați
ei/ele binemerită

imperfect

eu binemeritam
tu binemeritai
el/ea binemerita
noi binemeritam
voi binemeritați
ei/ele binemeritau

mai mult ca perfect

eu binemeritasem
tu binemeritaseși
el/ea binemeritase
noi binemeritaserăm
voi binemeritaserăți
ei/ele binemeritaseră

perfect compus

eu am binemeritat
tu ai binemeritat
el/ea a binemeritat
noi am binemeritat
voi ați binemeritat
ei/ele au binemeritat

perfect simplu

eu binemeritai
tu binemeritași
el/ea binemerită
noi binemeritarăm
voi binemeritarăți
ei/ele binemeritară

viitor

eu voi binemerita
tu vei binemerita
el/ea va binemerita
noi vom binemerita
voi veți binemerita
ei/ele vor binemerita

viitor anterior

eu voi fi binemeritat
tu vei fi binemeritat
el/ea vor fi binemeritat
noi vom fi binemeritat
voi veți fi binemeritat
ei/ele vor fi binemeritat

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi binemeritat
tu să fi binemeritat
el/ea să fi binemeritat
noi să fi binemeritat
voi să fi binemeritat
ei/ele să fi binemeritat

conjunctiv prezent

eu (să) binemerit
tu (să) binemeriți
el/ea (să) binemerite
noi (să) binemerităm
voi (să) binemeritați
ei/ele (să) binemerite

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi binemeritat
tu ai fi binemeritat
el/ea ar fi binemeritat
noi am fi binemeritat
voi ați fi binemeritat
ei/ele ar fi binemeritat

condițional prezent

eu aș binemerita
tu ai binemerita
el/ea ar binemerita
noi am binemerita
voi ați binemerita
ei/ele ar binemerita
Distribuie pe Facebook
Google+