Conjugarea verbului a arestui



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu arestuiesc
tu arestuiești
el/ea arestuiește
noi arestuim
voi arestuiți
ei/ele arestuiesc

imperfect

eu arestuiam
tu arestuiai
el/ea arestuia
noi arestuiam
voi arestuiați
ei/ele arestuiau

mai mult ca perfect

eu arestuisem
tu arestuiseși
el/ea arestuise
noi arestuiserăm
voi arestuiserăți
ei/ele arestuiseră

perfect compus

eu am arestuit
tu ai arestuit
el/ea a arestuit
noi am arestuit
voi ați arestuit
ei/ele au arestuit

perfect simplu

eu arestuii
tu arestuiși
el/ea arestui
noi arestuirăm
voi arestuirăți
ei/ele arestuiră

viitor

eu voi arestui
tu vei arestui
el/ea va arestui
noi vom arestui
voi veți arestui
ei/ele vor arestui

viitor anterior

eu voi fi arestuit
tu vei fi arestuit
el/ea vor fi arestuit
noi vom fi arestuit
voi veți fi arestuit
ei/ele vor fi arestuit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi arestuit
tu să fi arestuit
el/ea să fi arestuit
noi să fi arestuit
voi să fi arestuit
ei/ele să fi arestuit

conjunctiv prezent

eu (să) arestuiesc
tu (să) arestuiești
el/ea (să) arestuiască
noi (să) arestuim
voi (să) arestuiți
ei/ele (să) arestuiască

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi arestuit
tu ai fi arestuit
el/ea ar fi arestuit
noi am fi arestuit
voi ați fi arestuit
ei/ele ar fi arestuit

condițional prezent

eu aș arestui
tu ai arestui
el/ea ar arestui
noi am arestui
voi ați arestui
ei/ele ar arestui
Distribuie pe Facebook
Google+