Conjugarea verbului a aiuri



Atenție! Acest verb nu există...

Mod INDICATIV:

prezent

eu aiuresc
tu aiurești
el/ea aiurește
noi aiurim
voi aiuriți
ei/ele aiuresc

imperfect

eu aiuream
tu aiureai
el/ea aiurea
noi aiuream
voi aiureați
ei/ele aiureau

mai mult ca perfect

eu aiurisem
tu aiuriseși
el/ea aiurise
noi aiuriserăm
voi aiuriserăți
ei/ele aiuriseră

perfect compus

eu am aiurit
tu ai aiurit
el/ea a aiurit
noi am aiurit
voi ați aiurit
ei/ele au aiurit

perfect simplu

eu aiurii
tu aiuriși
el/ea aiuri
noi aiurirăm
voi aiurirăți
ei/ele aiuriră

viitor

eu voi aiuri
tu vei aiuri
el/ea va aiuri
noi vom aiuri
voi veți aiuri
ei/ele vor aiuri

viitor anterior

eu voi fi aiurit
tu vei fi aiurit
el/ea vor fi aiurit
noi vom fi aiurit
voi veți fi aiurit
ei/ele vor fi aiurit

Mod CONJUNCTIV:

conjunctiv perfect

eu să fi aiurit
tu să fi aiurit
el/ea să fi aiurit
noi să fi aiurit
voi să fi aiurit
ei/ele să fi aiurit

conjunctiv prezent

eu (să) aiuresc
tu (să) aiurești
el/ea (să) aiurească
noi (să) aiurim
voi (să) aiuriți
ei/ele (să) aiurească

Mod CONDIȚIONAL:

condițional perfect

eu aș fi aiurit
tu ai fi aiurit
el/ea ar fi aiurit
noi am fi aiurit
voi ați fi aiurit
ei/ele ar fi aiurit

condițional prezent

eu aș aiuri
tu ai aiuri
el/ea ar aiuri
noi am aiuri
voi ați aiuri
ei/ele ar aiuri
Distribuie pe Facebook
Google+